Avans si lichidare – Stefan Doru Dancus

Gunoierii Stau si canta molcom la fereastra Strada ii inalta din ciment Omenirea plange ca o proasta – – Ca o teava de esapament Gunoierii-si canta tragedia Fluturi maturand pe caldaram Unde Dumnezeu s-a dus vecia Si mireasma florii de salcam? Ii pudreaza luna-n praf de creta Sunt al noptii fascinant decor Impartind sub geam de Julieta Vodca si amarul painii lor Catre ora patru dimineata Par vremelnici, mesianici hoti Se ridica si-si culeg viata – Fiecare-un tomberon cu roti – Bufnitele pleaca la culcare Noi, in somnul derutant pierim. Gunoierul e o provocare: Este cel mai vesnic anonim Dar sa fiu la moda cu prostia Cartea-n strada brusc am aruncat Cine sa-mi citeasca poezia? Doar un gunoier s-a aplecat Si mirat ca Dumnezeu ii scrie I-a raspuns cu-aceasta poezie.