Adam si Eva – Liviu Rebreanu

Fundamentul filosofic al romanului Adam si Eva il constituie, de fapt, tentativa de a acorda obsesiei erotice – puternica in toate cartile scriitorului – o dimensiune metafizica, de a descoperi in atractia corporala dintre barbat si femeie o finalitate superioara, regasirea unitatii originare, a perechii ideale, mitice. Inclinarea oculta a scriitorului – incercarea are nevoie spre a se realiza de sapte existente succesive, in materializari diferite, a acelorasi personaje – dicteaza structura acestui roman, compus din sapte naratiuni condensate, sapte actiuni centrate in jurul aceleiasi chemari neimplinite, desfasurata in epoci istorice reprezentative, din antichitate pana in zilele noastre. -Lucian Raicu