Din cuprins: – Introducere – "Soll" – "Haben" – Conclusiuni

„Am conceput si elaborat acest ghid despre negocierile pentru parteneriate cu speranta ca liderii politici, economici, sociali etc. vor intelege ca exista solutii manageriale la problemele complicate ale lumii de azi si de maine, iar una din ele estenegocierea pentru parteneriate. Iar generatiile actuale si cele viitoare de studenti sa inteleaga ca principala cale de interconectare la relatiile sociale ale globalitatii in care traiesc este negocierea si daca vor practica negocierea parteneriala va fi un beneficiu si pentru ei si pentru societate.” ( Vasile Puscas)

Numele proprii cu substrat mitologic la Eliade constituie un amplu camp de desfasurare a unor sensuri fundamentale, existentiale, dar si filosofice, ca si a unor forte actionand la nivelul diegezei, ceea ce confera acestei literaturi densitate si o anumita verticalitate a semnificarii, relevate cu finete de autoare. Ele se afla intr-un subtil proces de motivare intra- si extra textuala, constituind spatiul semiotic cel mai incitant, pentru ca ele construiesc lumea si o poarta cu sine, in acelasi timp. Aceste aspecte mobilizeaza interesul exegetic al Monicai Bors. Lucrarea isi propune astfel o atenta examinare a acestui mod particular de constructie narativa, in care numele personajelor ‘tes’ in profunzime textul, motivandu-se, angrenate fiind, prin insusi acest fapt, ca elemente constitutive ale unui organism textual devenit autotelic. Analiza numelor personajelor eliadesti ca mitologeme sau mitofore, ceea ce autoarea numeste mitologii nominale, la un scriitor stapanit de prezenta sacrului, arhetipalului si miticului in lume, chiar si in faptele cele mai anodine, prezenta teoretizata de lucrarile sale stiintifice, are gradul de profunzime si dificultate pe care interpreta le-o confera. Aici intervine orizontul teoretic al receptarii, grila interpretativa, ca si capacitatea cercetatoarei de a-si pune intrebarile importante care sa-i permita accesul spre zonele de maxima relevanta semiotica a acestei creatii incifrate. Intre text si metatext circula in fond aceeasi seva, si autoarea se bazeaza, pe buna dreptate, pe acest fapt.

Lucrarea de fata reprezinta componenta ‘aplicativa’ a unei episteme fundamentata pe noi perspective privind imaginarul. Pornind de la neacceptarea teoriilor moderne ale imaginarului, este reevaluata dezvoltarea universului cognitiv prin relatie cu modalitatea in care se construieste imaginea despre lume. Relativizarea cunoasterii la imaginea despre lume introduce in constructia epistemica elemente contextuale apartinand contextelor psihosociale, culturale, stiintifice intr-un ‘stop cadru’ ce reprezinta statu-quoul stiintific reflectat de un produs epistemic (carte, idee, formula matematica etc.), dar si evolutia inclusa in ‘istorie’. In aceasta formula, relativitatea cunoasterii depaseste limitarile de prim nivel specifice cunoasterii perceptive (ale ‘simtului comun’) si include componenta stiintifica cea mai profunda regasita in intregul univers stiintific, cum ar fi de exemplu cea din cazul abstractizarilor matematice. In acest context este prezentata cenzura imaginarului stiintific la inceputul modernitatii (axata pe secolul al XVII-lea), cenzura ce surprinde toate aspectele imaginarului. Cartea surprinde o bucla de dezvoltare a imaginarului finalizata in cenzura acestuia si concretizata printr-o cenzura religioasa reprezentata de reforma, o cenzura metodica (realizata de Francis Bacon, Rene Descartes s.a), o cenzura metafizica (sustinuta, in primul rand, de Rene Descartes), o cenzura a imaginii asupra cosmosului (trecerea de la geocentrism la heliocentrism) etc. Toate acestea au constituit sursa modificarii de imagine specifica perioadei moderne. Anul 1600 reprezinta nu doar anul de cotitura intre secolul al XVI-lea si al XVII-lea, ci si unul simbolic prin cateva evenimente, dintre care cel mai relevant il reprezinta arderea pe rug a lui Giordano Bruno.

Tanarul regat al Romaniei are o misiune de indeplinit in valea Dunarii, si convingerea pe care o are ca aceasta misiune le este utila civilizatiei si umanitatii ii impune datoria de a conserva intacta pozitia pe care i-au cucerit-o intelepciunea si valoarea poporului ei. Europa a vrut ca el sa fie o Belgie a Orientului, adica o tara a neutralitatii si a culturii, un centru de lumini intre populatiile care o inconjoara, un element de ordine si de echilibru in mijlocul acestei gramezi de state pe cale de formare sau de renastere. […] Aparandu-si cu energie si demnitate independenta sa istorica, dreptul sau la viata, le-a acordat un egal respect celor puternici si celor slabi. Politica sa nu a fost nici temerara si nici umilitoare; a fost o politica de moderatie si de bun simt. Europa, care are niste interese de ordin superior de salvgardat in Orient, nu trebuie sa vada in tanarul regat danubian decat un post avansat al civilizatiei occidentale, o sentinela vigilenta a ideilor si a institutiilor pe care se bazeaza existenta societatilor moderne.

Nu constituie un secret pentru nimeni: este imposibil de analizat profunzimea spatiului celor patru dimensiuni care ne inconjoara, deoarece traim intr-o lume alcatuita din iluzii si aparente. Orice tragedie capitala, si moartea este una dintre ele, traseaza o cale de apropiere de cele care nu se vad. Maimonide le denumea adevarurile esentiale, ivite ca urmare a discernamintului dintre lucrurile reale si cele ireale. Ca sa ajungi la cosmogonia propriului sistem al cunoasterii, trebuie sa treci prin facerile unei lumi distruse, prin haurile vagi ale autopsihanalizei si mistuirea increderii in cele promise odinioara. Cind nici un principiu nu mai ramine in picioare, cind nu mai ai loc unde sa cazi, cind nimic nu mai e cu putinta sa se desfaca in bucati si mai mici, exista un moment zero, de relativa dimensiune temporala, in care exista sansa de a relua experienta relatiei cu divinitatea. Pentru ca, la urma urmei, existam pentru ceea ce-am fost creati: observarea universului inconjurator prin senzorii fiintei, cresterea sufletului si capacitatea de-a intermedia intre ele. Cincisprezece povestiri taiate din pinza unui roman a carui coerenta este asigurata de ratiunea pierderii, eliminarea constringerilor mintale si dezvoltarea intuitiilor spiritului. Virtutea aparentelor este o carte care intregeste o absenta coplesitoare, din teritoriul careia este permisa nasterea unei noi fiinte, intr-o mult mai complexa existenta.

Tratatul de fata propune o abordare exhaustiva asupra personalitatii, analizand acest concept din perspectiva curentelor semnificative ale psihologiei moderne, dar si din unghiul geneticii si neurostiintelor, al psihopatologiei si teoriilor organizationale. Tratatul infatiseaza in primele capitole teoriile de baza ale personalitatii: de la psihanaliza, cognitivism si behaviorism la abordarea centrata pe "trasaturile de personalitate" (incluzand instrumentele Big Five si 16-PF). In continuare, sunt explicate relatiile dintre personalitate si profesie din perspectiva psihologiei organizationale, cu accent pe leadership, performanta si stresul profesional. Dupa ce sunt explicate pe larg corelatiile dintre anumite trasaturi de personalitate cu unele comportamente specifice (de ordin social, sexual, alimentar sau agresiv), tratatul se incheie cu prezentarea celor mai uzitate instrumente standardizate de evaluare a personalitatii (MMPI, NEO-PI-R etc.). Scris intr-un limbaj clar si accesibil, tratatul se adreseaza nu doar studentilor, ci si practicienilor din psihologie, sociologie, educatie sau asistenta sociala.

Cartea urmareste povestea unui supravietuitor al genocidului din Cambodgia, comis de khmerii rosii ai lui Pol Pot. "De la 8.000 la 17.000 de victime politice, toti intelectuali, cam aceasta este diferenta dintre comunismul romanesc, al dictaturii proletariatului, aliat cu taranimea, si varianta lui, dusa la extrem, comunismul cambodgian, al dictaturii analfabetilor. ingrozitor!"

Psihologia Sinelui. Prelegerile de la Institutul de Psihanaliza din Chicago Psihologia Sinelui , intemeiata de Heinz Kohut, este una dintre cele mai importante orientari din psihologia, psihoterapia si psihanaliza contemporana. Pornind de la tulburarile narcisice de personalitate, frecvente in clinica sa din America anilor ’50, Kohut se distanteaza de teoria pulsiunilor elaborata de Freud pe baza tratarii nevrozelor, foarte raspandite in Europa inceputului de secol. in centrul psihologiei sinelui se va afla linia narcisica a dezvoltarii psihice, pe care Kohut o considera prioritara. Sinele, obiectele sinelui, oglindirea, transferul narcisic iau locul principalelor concepte freudiene. Importantele modificari teoretice se concretizeaza in innoiri ale tehnicii, intre care privilegierea empatiei in raport cu interpretarea se situaza pe primul plan. Sintetizand intreaga conceptie a lui Kohut, prelegerile interactive sustinute de el la Chicago la mijlocul anilor ’70 se adreseaza psihoterapeutilor, psihiatrilor, psihologilor, precum si tuturor celor interesati de cunoasterea de profunzime a omului.

Dupa prabusirea reprezentata de criza, dupa anii de evolutie economica lenta care i-au urmat, dezvoltarea va deveni obiectivul detasat al perioadei urmatoare. Globalizarea poate construi o serie de premise ale dezvoltarii, dar nu poate asigura si dezvoltarea propriu-zisa. Corporatiile? Corporatiile vin si pleaca. Ele pot crea "insule" ale dezvoltarii; problema este cine reuneste toate aceste "insule", cine construieste perspectiva? Sa nu ne amagim! Avem de-a face cu o adevarata mutatie. Dezvoltarea va reprezenta principala unitate de masura a unei bune guvernari si va da seama de vrednicia statului. Stat-dezvoltare este noul tandem care va domina viata si relatiile internationale ale lumii. Criza recenta a avut un impact masiv asupra relatiilor si ordinii internationale. Globul pare ca a intrat in trepidatii, iar "indisciplina geopolitica" este caracteristica noii vieti planetare. Parca nimeni nu mai este multumit cu situatia actuala si toata lumea ar dori sa inceapa o "noua partida de sah geopolitic". La nivelul actorilor globali importanti, nimeni nu este prea puternic pentru a domina si nimeni nu este prea slab pentru a se lasa dominat.

Fiecare dintre noi isi incepe, la un moment dat, propria calatorie in cautarea dragostei. Cunoastem oameni, incepem relatii si le punem punct, cu scopul de a gasi pe cineva cu care sa avem o legatura profunda si puternica. Daca toate acestea sunt firesti pentru noi, pentru generatiile anterioare lucrurile nu stateau deloc asa. Oamenii singuri din epoca noastra au mai multe optiuni decat au existat vreodata, in toata istoria umanitatii. Gratie tehnologiei, avem acum din ce in ce mai multe optiuni de a intra in legatura unii cu altii. Daca in 2010 doar 10% dintre americanii singuri declarau ca-si cunoscusera partenerii in mediul online, trei ani mai tarziu, in 2013, procentul ajunsese la 35%, iar acum ne apropiem de 50%. In urma cu cateva decenii, oamenii isi gaseau pe cineva simpatic in cartierele in care locuiau. Oamenii se cunosteau si, dupa ce isi dadeau seama ca niciunul dintre ei nu era un potential criminal, se casatoreau si faceau un copil, toate acestea pana implineau 24 de ani. In zilele noastre insa, oamenii se casatoresc mai tarziu ca niciodata si isi petrec ani buni din viata in incercarea de a-si gasi sufletul-pereche.

Noi Ii stim Proiectul lui Iisus, dar Pavel, indeplinindu-I Poruncile, Ii implineste acest Proiect fara sa fi aflat de el. Dupa nestiutul poet, profet si Mesia Al Doilea Isaia, iata un alt moment din istoria crestinismului cand se lucreaza cu ceva nestiut. Nestiut desemneaza in acest caz nu numai necunoasterea acelui ceva sau cineva, ci mult mai mult, chiar inexistenta lui. Al Doilea Isaia nu a existat! Proiectul lui Iisus nu a existat! Sunt neant! Iar noi, daca am aflat ca au existat cu adevarat si I-am cunoscut, trebuie sa strigam fara oprire din toata fiinta ca Exista! Numai asa existenta noastra capata un sens! Alexandru Bulandra

Massimo Cacciari s-a nascut la Venetia in anul1944. Este unul dintre cei mai importanti filosofi italieni contemporani. Dintre cartile sale cele mai cunoscute amintim: Krisis aparuta la Editura Feltrinelli, Milano, 1976, Dallo Steinhof, 1980, Icoana Legii, 1985, Ingerul necesar, 1986 si o noua editie mai ampla in 1992, Despre inceput, 1990 si Geofilosofia Europei, 1994, aparuta la Editura Adelphi, Zeit ohne Kronos, Ritter, Klagenfurt; Dran. Meridiens de la decision dans la pensee contemporaine, L’eclat, Combas, 1992. A fost de doua ori primar al Venetiei. Din aceasta cauza i se mai spune si „filosoful doge”.

Lumea cealalta nu mai este la fel de bogata in reprezentari, insa poate fi reconstituita si ea. Se vorbeste, in cele mai multe situatii, de o lume de jos, in care sunt localizate numeroase fiinte demonice, unde se afla Scoala de solomonie, dar si Rohmanii. Trebuie facuta o distinctie clara intre Cealalta lume a basmelor, vazuta ca un univers paralel, sub pamant, deasupra acestuia sau la capatul lui, in care locuiesc atat fiinte umane, cat si nonumane, caracterizata de numeroase deosebiri ce ii subliniaza caracterul aparte, bogatia. De partea cealalta, vorbim de o lume a mortilor, in care sufletele oamenilor se duc dupa moarte. Avem, pe de-o parte, Imagini arhaice ale lumii celeilalte, ce vorbesc despre Calatoria in lumea cealalta, Plecare, Drumul propriu-zis, Tara fara dor, dar si de o Viziune crestina a lumii celeilalte, in care avem o alta imagine a Drumului, vorbim despre Vami, Poduri, Drumul spre iad, Iadul, Geografia iadului, Draci, apoi despre Rai, Geografia raiului, Dumnezeu, Ingeri, Gradina raiului.

Lucrarea "Facerea lumii. Locul si locuirea la romani" trateaza reprezentari ale spatiului in credintele populare romanesti. Lumea aceasta este surprinsa de la origini, prin capitolele Facerea lumii, Apa cosmica, Pamantul, dupa care se face, treptat intrarea in universul umanizat, In lumea apelor – Apele terestre, La rau, Marea, Balta, lacul, Sorbul apelor, Apa Sambetei, Podul; prin reprezentarile legate de Munti, dealuri si vai se face treptat trecerea spre Lumea de sus, surprinsa de la origini pana la aparitia formelor de manifestare concreta, cunoscute de oameni si vizibile acestora: Cerul, Geografia cerului, Soarele, Luna, Stelele, Vazduhul, Vanturile, Ploaia, Piatra, Curcubeul.

Volumul de fata ofera, in traducere, o selectie de contributii pe teme de logica juridica datorate unor autori de prestigiu din diverse parti ale lumii. Textele sunt distribuite tematic pe sectiuni ce acopera principalele directii de analiza si reflectie din domeniu.

In conditiile in care societatea contemporana traverseaza, de mai multe decenii, o criza a rationalitatii politice, lucrarea Imaginariile politicului aduce un plus de noutate in interpretarea reprezentarilor si actiunilor politice din perspectiva unei antropologii a imaginarului, alaturandu-se, in acest sens, unor studii cunoscute despre imaginarul puterii si simbolistica politica. Jean-Jacques Wunenburger este profesor universitar la Universitatea "Jean Moulin", Lyon III, decan la Facultatii de Filosofie. In studiile sale, autorul cerceteaza in special structurile imaginilor, simbolurilor, miturilor si raporturile acestora cu rationalitatea filosofica, stiintifica si culturala.

Genericul ,,Filosofia si experienta sensului” aduce in unitate, sub semnul unei exigente logico-metodologice, problematica de baza a unui studiu modern al limbajului, atat intr-o abordare lingvistica, semiotica si hermeneutica, cat si in modalitatile determinate in care structureaza cunoasterea si actiunea, experienta umana in genere. Exigenta survenita prin «experienta sensului» releva valentele aplicative ale pozitiei limbajului intr-o perspectiva mai larga, filosofica, asa cum ea conditioneaza, in varii contexte, tipurile de experienta si pluralitatea formelor de comunicare.( Acad. Alexandru Boboc)

Carte nominalizata la premiile Samuel Johnson, Duff Cooper si Marsh Biography O biografie splendid scrisa, o carte care reuseste sa ne surprinda in multiple feluri. Nu numai ca scoate din umbra istoriei personalitatea lui Potemkin si cariera sa excentrica, dar aduce la viata Rusia aristocratica a secolului al XVIII-lea… Este evident ca ceea ce l-a fascinat pe Sebag Montefiore este insusi omul – personalitatea, realizarile, relatia sa de o viata cu suverana-amanta –, iar aceasta fascinatie transpare in fiecare pagina a cartii. – Anne Applebaum O carte magnifica… Reabilitarea plina de pasiune si de devotament a eroului lui Montefiore este numai unul dintre nenumaratele atuuri minunate ale acestei carti. Realizata in urma cercetarii amanuntite a arhivelor rusesti, este o lucrare stiintifica deosebita… O biografie superba… greu de imaginat ca va putea fi intrecuta vreodata. – Frank McLynn Entuziasmul si eruditia lui Montefiore fac din aceasta carte mult mai mult decat o biografie captivanta, lectura ei este un galop navalnic… Un triumf al muncii de cercetare si o bucurie a lecturii. – Antony Beevor Ca tanar ofiter de garda, Grigori Potemkin a atras atentia Ecaterinei, la acea vreme Mare Ducesa a Rusiei, cu un gest teatral plin de mare galanterie in timpul loviturii de palat care a adus-o pe aceasta la tron. in cei treizeci de ani care au urmat, avea sa devina iubitul ei, partener la domnie si sot intr-o casatorie secreta, care lasa libertate amandurora pentru satisfacerea propriilor extravagante sexuale. Potemkin s-a dovedit a fi unul dintre cei mai sclipitori oameni de stat ai secolului al XVIII-lea, ajutand-o pe Ecaterina sa extinda Imperiul Rus si manipuland cu indemanare aliati si adversari, de la Constantinopol pana la Londra. Aceasta biografie recreeaza cu insufletire personalitatea flamboaianta si realizarile lui Potemkin si ii reda locul cuvenit ca un adevarat colos al secolului al XVIII-lea. Volumul este o cronica a relatiei tumultuoase dintre Potemkin si Ecaterina, a extraordinarei povesti de dragoste dintre doua personalitati puternice care au influentat cursul istoriei. Aducand la viata aceste personaje cu destine romanesti, Montefiore relateaza totodata povestea crearii Imperiului Rus. O biografie la superlativ – intima si panoramica, explodand de viata si pasiune. Una dintre marile povesti de dragoste ale istoriei, in aceeasi liga cu Josephine si Napoleon, Antoniu si Cleopatra… O carte excelenta, scrisa cu o extraordinara maiestrie a detaliului si un talent literar uluitor. – The Economist Simon Sebag Montefiore este un celebru istoric britanic, om de televiziune si autor de succes, multe dintre scrierile sale fiind traduse in peste 40 de limbi. Printre cartile sale cele mai cunoscute se numara Ierusalim – Biografia unui oras (Ed. Trei, 2012), Stalin: Curtea tarului Rosu, precum si romanele Intr-o noapte de iarna si Sasenka. Cea mai recenta lucrare a sa este o monumentala istorie a dinastiei Romanovilor, The Romanovs: 1613–1918, publicata in 2016. Montefiore a studiat istoria la Gonville and Caius College, Universitatea Cambridge, unde a primit titlul de doctor, si este Fellow al Royal Society of Literature din Marea Britanie.

Din Cuprins: ◊ Resemnari langa drama aproapelui ◊ Tentatia revoltarii in situatia labirintica ◊ Relationari cu posibilitatea insotirii divine a omului ◊ Extrapolari in damnarile Apocalipse ◊ Marturisirea te iubesc in fenomenalitatea indragostirii Se incearca aici dez-ascunderea si infatisarea unui numar limitat de baze metafizice dintre cele pe care sunt intemeiate fenomene si realitati precum: resemnarea ce ne copleseste adesea cand ne intalnim cu drama aproapelui, sentimentul ispititor al revoltei impotriva dificultatilor care ne intampina uneori pe cararile vietii, modul relationarii noastre cu posibilitatea insotirii divine a fiintei umane, extrapolarea anticipativa in scenariul de ordin mistic al sfarsitului de lume, marturisirea indefinibilei iubiri ce ne arunca in mirajuri imprevizibile. Exercitiul interpretativ este, in acest context, dezvoltat sub semnul sperantei, speranta ca desi interpret si interpretare vor fi stinsi si uitati in fluxul timpului necrutator, cele cateva sensuri spre care s-au coborat aici pentru a le infatisa pret de-o clipa, vor fi mereu re-descoperite si re-infatisate oricat de adanc le va rapi ascunderea. (Marius Cucu)